Referendumul adevărului I

Ce campanie agricolă, ce recoltare şi valorificare a grâului, ce programe economice care să smucească ţara dintr-o indiferenţă băltită! Nici vorbă despre astfel de „apăsari” din partea stăpânilor noştri, politicienii. Pentru că prostimii îi trebuia o preocupare (altfel îi puteau veni idei!) trebuia găsită o soluţie. Dacă în Roma antică metoda implica circ şi pâine, la noi, nefiind vreun interes pentru grâu şi pâine, ni se oferă doar circ… politic. Evenimentul ce a adus din nou România în topul ştirilor internaţionale a fost suspendarea preşedintelui de către parlament. Votul din 06 iulie (256 voturi pentru suspendare, 114 împotrivă şi două anulate) marchează un moment care poate schimba (după referendumul din 29 iulie) multe. În oricare din situaţii. Schimbarea la care ne aşteptăm este în rău, sau în şi mai rău, cât despre „bine”, ne-am luat gândul. Efectele de până acum ale acestei acţiuni politice, cele de pe parcursul campaniei electorale, dar mai ales previziunile în legătură cu ceea ce s-ar putea întâmpla după referendum (în fiecare din cele două variante) le vom trata în mai multe abordări. Înaintea analizei, o trecere-n revistă a unor momente premergătoare conflictului politic actual mi se par interesant de amintit: 1) Primul semn al luptei politice fără reguli ar fi putut fi 15 sept.2010, când la votul Legii pensiilor, Roberta Anastase a fost acuzată de fraudarea votului. Secretarul de şedinţă Mihai Voicu (PNL) era obligat să sesizeze imediat plenul. Abia după dezvoltarea subiectului de către presă s-a trezit şi PNL-istul că au fost plusate voturile. Ce era să facă? Să recunoască? Din păcate în parlament se practică astfel de înţelegeri iar atunci când nimeni nu contestă, lucrurile trec. C’aşa-i la noi! În acest caz USL-ul a muşcat înţelegerea! Cauza? Ceva fonduri pentru primarii USL refuzate de Boc; 2) Lipsa de fler politic a PDL-ului, care nu a profitat de pe urma conflictului Ponta-Geoană (noiembrie 2011) determinându-l pe acesta din urmă, după schimbarea din funcţia de preşedinte al senatului, să le rămână un opozant înverşunat. 3) Manifestările publice (ian-febr.2012), bine regizate şi mediatizate, împotriva cuplului Băsescu-Boc; 4) După demisia lui Boc, guvernarea lui Ungureanu (9 febr.-27 apr.2012) a amplificat disfuncţionalităţile din coaliţie (refuzul lui MRU de a arunca bani pe proiecte… politice). În acelaşi timp, în PDL, s-a încercat schimbarea calitativă a relaţiei cu propriii parlamentari. Chestiunea s-a dovedit un eşec materializat în votul din 27 aprilie; 5) Investirea guvernului Ponta (7 mai 2012), cu 284 voturi pentru, spulberă coaliţia PDL-UNPR-UDMR. Începe asaltul în plan administrativ, economic (Hidroelectrica) şi se definitivează planul fulger de acaparare totală a puterii; 6) Deplasarea premierului la Bruxelles în baza unui mandat (discutabil) al Parlamentului; 7) Acţiunea de suspendare a preşedintelui: a) acţiuni pregătitoare (schimbarea preşedinţilor camerelor parlamentului); b) măsuri puciste (subordonarea Monitorului Oficial de către guvern, demiterea Avocatului Poporului, restrângerea atribuţiilor CCR prin OU, modificarea Legii referendumului prin OU); c) sedinţa comună a Camerelor reunite şi suspendarea preşedintelui.// Sigur, de cele mai multe ori, majoritatea decide. Uneori chiar împotriva legilor. În aceste cazuri se dezechilibrează raportul dintre puterile în stat, sau chiar se distruge un sistem. Ce-i omorât, omorât rămâne, spune o poezie. Actualul conflict politic din România influenţează şi este influenţat atât de electoratul autohton, care se va pronunţa prin votul din 29 iulie, de opinia publică internaţională (special zona UE), dar şi de marile puteri deosebit de interesate de această zonă geostrategică. Deocamdată vedem efectele imediate: blocaj total al oricăror investiţii, deprecierea leului, creşterea preţurilor, diminuarea activităţilor economice./ Dacă românii vor reuşi să descifreze cauzele adevărate ale nesfârşitelor bătălii politice de la noi, sunt convins că vor alege corect. Dacă mai este într-adevăr ceva de ales! Ar putea fi un referendum al adevărului.